Despre carte: 2015 / „Nu puteau fi mai diferiți. Julitta era însorită, excesiv de activă, bine construită, așa cum se cuvine unei fiice țărănești. Părul ei, parcă ar reflecta natura ei, era roșu aprins, iar fața și mâinile erau „sărutate de soare” - acoperite generos de pistrui. Ochii albaștri strălucitori priveau mereu cu curiozitate și scânteiau cu scântei răutăcioase. Snezhana, pe de altă parte, era o fată dureros de timidă, cu pielea albă ca zăpada, care era o parte din motivul numelui ei, și părul de cenușă închisă cu dungi aurii. Ochii ei căprui păreau mereu serioși, aproape precauți. Când vorbea cu alți săteni, aceștia deveneau adesea nervoși sub privirea ei atentă. Ea părea să privească direct în suflet…»